Ieri am asistat la încă un episod al lipsei de
respect faţă de Parlament din partea unei agenţii subordonate Guvernului
şi sub control parlamentar. E vorba despre ASF.
A
fost chemat domnul Mişu Negriţoiu să ne spună ce s-a întâmplat acolo cu
RCA-urile, de ce a trebuit să înnebunim toţi şoferii din România, toţi
posesorii de autoturisme, de ce s-a ajuns la această soluţie de mărire a
preţurilor, în favoarea unor companii pentru care am eu o meteahnă
veche de a spune sau o durere, într-un fel, companii multinaţionale
străine care iau banii de aici, din România, pleacă şi trăiesc bine pe
afară. Iar, stupoare, domnul Mişu Negriţoiu, în loc să vină, a trimis o
scrisoare. Aşa sunt învăţaţi unii să discute cu Parlamentul. De fapt, nu
e o noutate. Îmi aduc aminte de Gelu Diaconu, când a fost chemat la
Comisia pentru buget, finanţe din Senat, a zis că nu are timp. Nu mai
putem spune că noi, parlamentarii, ne îndeplinim rolul de control, de
coordonare, ci că suntem într-adevăr o anexă a Guvernului, fiecare face
ceea ce crede. Noi suntem de vină că i-am învăţat aşa. De asta se ajunge
la câte o soluţie gen RCA-uri, că unii au impresia că sunt stat în
stat. Unii au impresia că acolo stabilesc un statut propriu, salarii aşa
cum vor. Domnul Mişu Negriţoiu are în jur de 12.000 de euro pe lună,
adică de vreo douăsprezece ori mai mult decât un parlamentar. Nu aceasta
este problema. Problema este că nu-i merită şi că acest ASF, care în
trecut funcţiona pe alte criterii şi, printre altele, ce era în trecut
ar trebui să răspundă inclusiv de Fondul Naţional de Investiţii, acel
celebru "Dormi liniştit, că banii tăi lucrează!"... Deci s-a perpetuat
acest lucru şi, din păcate, văd că a rămas cam aceeaşi concepţie.
Din
păcate, dacă nu vom fi... acum este târziu pentru noi, că mai sunt
câteva săptămâni - dar Parlamentul viitor cred că trebuie să-şi intre în
rol şi să se întâmple, aşa cum se întâmplă într-o ţară normală, în care
în momentul în care este chemat un ministru la audieri la comisiile
parlamentare nu doarme vreo săptămână înainte şi se gândeşte ce are de
făcut, ce a greşit, cum trebuie să răspundă.
La
noi, e invers, văd că vin unii şefi de agenţii, miniştri, şi ne ceartă
de acolo, când îi întrebăm noi, care suntem în mijlocul oamenilor şi
ştim care sunt problemele reale, nu ei, care se plimbă cu maşinile şi
stau într-un birou luxos şi au impresia că ştiu tot. Noi, când îi
întrebăm, ne ceartă că ne permitem să-i întrebăm, că noi habar nu avem
cum funcţionează acest sistem.
Încă o dată spun,
sper, colegii care vor fi în viitorul Parlament, să-şi îndeplinească
aceste atribuţiuni, să fie fermi, să facă ordine cu aceste instituţii
subordonate Parlamentului şi sub controlul parlamentar, să facă legile
de aşa natură încât cei care nu-şi văd de treabă să răspundă şi să
plătească pentru acest lucru. În momentul acela, intrăm într-o
normalitate şi cred că ajungem la o ţară care se îndreaptă spre
prosperitate.
Vă mulţumesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu